Am vazut la deea pe blog ca si-a facut bilantul pe 2009 si m-am gandit ca ar fi dragut si util din partea mea sa fac acelasi lucru. O sa fac un rezumat pe blog, si o sa il scriu mai detaliat de mana, in timp ce voi sta cu o cana de ceai cald in mana. Poate maine…azi n-am timp si nici chef. Ma deprima Anul Nou. Ma deprima toate pregatirile care se fac pentru intrarea in acest an nou si ma deprima si faptul ca lumea afiseaza un zambet fals, in spatele caruia se ascund multe probleme si griji, doar pentru ca e Revelionul.

Azi dimineata m-a trezit mama. La 10 fara 10. A venit sa imi aduca doua pachete de tigari si sa deschida geamul la mine in camera, pentru ca o sufoca mirosul de tutun. Poate ca asa e…eu m-am obisnuit cu el. E un fel de coleg de camera mai transparent ca unele persoane pe care le stiu. M-am uitat pe geam si era soare. Daca nu eram invelita cu plapuma as fi putut crede ca e o zi din luna iulie, la ce peisaj se ivea in fata mea. Si dupa aia m-am gandit “asta e ultima zi din 2009″.Dar din punctul meu de vedere nu asa trebuia sa arate. Sau, cel putin, nu asta era ce imi inchipuisem eu acum 2-3 luni. Ca de obicei, mi-am facut planuri care au ajuns sa fie doar niste inchipuiri dragute. As fi vrut sa fie anumite persoane langa mine de revelion, dar nu vor fi, pentru ca “asa e in tenis”. In schimb, vor fi unele persoane cu care nu m-as fi inchipuit mergand la 20 de metri una de cealalta pe strada, daramite sa ciocneasca un pahar de sampanie la 12 noaptea, primul 12 noaptea din 2010 si ultimul din 2009. Dar asta e, life is full of surprises, as they say.Mi-e dor de vama. Oare cum o fi vama de revelion? Ce mult mi-ar placea sa fiu acolo, sau ea aici…oricum, lasand plangerea de mila la o parte, sa incepem bilantul:

2009 pentru mine a fost ca oricare alt an in mare. In mic, s-au petrecut cateva evenimente pe care nu cred ca le voi uita ceva timp de acum incolo. Primul din ele este ca am fost pentru prima data in vama. Si atmosfera din vama nu se poate asemana cu nici o alta atmosfera, pentru ca asta ar fi pangarire sau blasfemie. O sa tin mereu minte cortul plin de bagaje si o sa ii tin mereu minte pe prietenii nostri din Targul Mures care voiau niste foite. E mult de povestit despre cele 5 zile petrecute acolo, dar vreau sa tin pentru mine povestile. Pentru mine si pentru persoanele cu care am fost acolo. Si pentru alte cateva persoane dragi mie.

In 2009 am scapat de toate leprele care se numeau “prietenii mei” si i-am pastrat doar pe cei la care tin cu adevarat si care tin cu adevarat la mine. Pacat…mare pacat ca una din persoanele din ultima categorie a renuntat, poate prea usor, la mine, dar, cum spunea si Freddie Mercury “show must go on”. Anyway, chiar nu am nevoie de ce a fost, ci voi avea nevoie mult timp de ceea ce este acum. Cu ocazia asta vreau sa le multumesc putinilor mei prieteni pentru ca ii pot numi asa.Nu are sens sa ii numesc, pentru ca ei stiu cand citesc asta ca vorbesc despre ei.

In 2009 mi-am facut primii prieteni adevarati din afara capitalei. Am ascultat povesti din Drobeta Turnu-Severin, Mangalia, dar cele mai misto sunt cele din Botosani (ce facem, Alexandru? Mai bem? ) si, in iarna asta, povesti de undeva de pe langa Suceava, acolo unde Craciunul a fost aproape cum si l-a dorit ea.Nu Suceava, ci pepusha care provine din partile alea.

In 2009 am facut o gramada de prostii. Si prin prostii nu ma refer la glume proaste, ci la prostii in adevaratul sens al cuvantului. Mi-am batut joc, la propriu, de persoanele care ma iubesc cel mai mult pe lumea asta si, acum, la final de 2009, regret din suflet asta si sper ca in 2010 sa pot remedia raul facut.

Peste cateva ore se va duce si 2009. Ce mi-am propus pentru 2010?Absolut nimic. Sau ba da…ca in anul 3 sa reocup unul din locurile bugetate si, chiar daca suna cliseic si pompos, sa fiu un om mai bun. Pentru ca stiu ca sunt o fiinta un pic cam rautacioasa, si mi-am propus sa schimb asta. Nu sa renunt de tot, pentru ca asa mi-as pierde farmecul, ci doar sa fiu un pic mai putin critica si colerica (adica sa nu mai injur toate babele din 336 ).

Aici inchei. Din nou. Se incheie si anul, se incheie si postul. Va doresc tuturor un 2010 asa cum vreti voi. Si cu asta am spus, zic eu, tot. Ultima melodie a lui 2009 recomandata de mine este “Wish you were here” pentru ca imi place si pentru ca imi este incredibil de dor de George.