Trezeste-te. Haide. Haideeee!! Haide am spus. Iar o sa intarzii. Iar nu poti fii punctuala. Iar si iar si iar.

Dar nu pot sa ma trezesc. Nu am de ce sa fac un efort atat de mare incat sa o iau iarasi de la capat, sa incep iar o zi, la fel ca aia de ieri si aproape la fel ca aia de maine. Sunt plictisita de cotidian. Si de ziar, dar si de rutina. Pur si simplu nu mai vreau. De fapt…nu mai pot. Vreau sa am o zi in care sa nu ma trezesc zicand “mama…azi trebuie sa fac aia, dar mai intai poate am timp si de ailalta!”. Vreau sa vina ziua in care sa deschid ochii, sa ma imbrac si sa ma duc oriunde vreau. Oriunde mi-ar placea sa fiu, dar nu am avut ocazia sau timpul necesar niciodata. Mi-ar placea sa ma duc in centru’ vechi si sa imi iau cate un briz-briz de la fiecare magazin de-acolo. Mi-ar placea sa ies pe usa si in statia de 123 sa nu mai existe mall-ul cu mizeriile din el, atat fiinte cat si incaperi si materiale, sa fie un mare gol. Ca dupa o explozie. Dupa o explozie de fite,  fond de ten, prea multe culori pe pleoape si de preturi.

Vreau sa merg si sa nu ma opresc. Sa merg ca oarba, sa nu mai existe “puradei” care sa imi ceara 5000 sau o tigara. Sa nu mai existe, in general, lume care sa imi ceara cate ceva fara sa faca nimic ca sa il merite. Sa nu mai existe zambete din politete si injuraturi pe ascuns. Sa nu mai existe glume proaste facute prost. Sa nu mai existe bagatori de seama. Sa nu ma mai intalnesc cu diferiti care sa imi zica “vai, pisi, da’ ce ti-as da-o pe la spate” si sa nu mai fiu nevoita sa le raspund “pe la spate, pe la spate…da’ cu ce?”.

Sa nu ma mai pierd in amintiri lasate de niste prietenii de care ceilalti au uitat de foarte mult timp. Sa am un creion si sa pot sa desenez fiecare persoana pe care o intalnesc asa cum as vrea eu sa fie si asa cum o vad eu. Sa nu mai am nevoie de atatia bani ca sa imi potolesc viciile. Sa am tabieturile mele pe care sa le stie toata lumea si pe care sa le respecte majoritatea prietenilor mei. Sa am intotdeauna o persoana care sa ma asculte indiferent de prostiile pe care le povestesc. Sa stiu sigur ca cineva in lumea asta imi intelege spiritul critic si mistocar si ca existe persoane cu care sa pot discuta si altceva inafara de rutina zilnica. Si ca tot vorbeam de rutina…toate astea intr-o singura zi.

Si aici ma opresc din mers.De fapt…ma opresc din scris, pentru ca nu mai are rost sa scriu ceva. Ah! Ba da. Melodia zilei. Eu zic sa va rupeti creierii un pic ascultand joker-digidesign. Eu o ascult de 2 luni zilnic, si de fiecare data am alta stare. Urmatorul post va fi despre o stare. O simpla stare de bine.Aceeasi pe care v-o doresc si voua.