De cacat. Numai asa pot sa descriu ultimele zile. Prea multe proiecte care nu o sa imi foloseasca la nimic niciodata, prea multe cuvinte spuse doar ca sa fie spuse, dar prea putine zambete si mult prea putine momente de relaxare totala. Relaxarea de care abuzam cu nesimtire acum 2-3 saptamani s-a transformat in munca silnica si scarboasa. Cel mai de cacat lucru e ca munca asta nu o sa duca nicaieri.Absolut nicaieri. Am dat la jurnalism pentru ca visam, la un moment dat, sa “scriu la ziar”. Dar acum aproape toate ziarele se inchid, deci de unde posibilitati de angajare?

Am dat la jurnalism pentru ca…oricum nu mai conteaza de ce am dat eu la jurnalism pentru ca facultatea a avut grija inca din primele zile sa imi arate ca nu e ce speram eu sa fie. Ca degeaba m-am bucurat eu ca proasta ca am intrat aici, pentru ca as putea sa invat orice aici inafara de jurnalism. Materii inutile si absolut inutile. Prea multa teorie si deloc practica. Invat carti intregi ca sa ce? Teoria nu o sa ma ajute niciodata sa scriu articolul perfect…sau aproape perfect. Cum zicea un coleg, noi in anul 2 nu suntem in stare sa scriem un articol, dar avem anchete de facut. Anchete pentru care am fost obligati sa ne plimbam prin juma de oras, sa colindam sectii din spitale, sa fim dati afara din sectiile respective cu tot cu legea noastra de acces la informatii. Nimanui nu ii pasa ca suntem noi studenti la jurnalism. Bravo noua, ca facem o facultate. Inseamna ca suntem oameni idealisti care cred ca o facultate ne promite un viitor. Raman la conceptia mea conform careia o facultate nu face nimic inafara de a-ti manca niste ani din viata.

Examene. Multe. Nu toate grele, dar majoritatea ilogice. Unul paradoxal. La examenul de la etica s-a renuntat total la etica. Am copiat cu nesimtire. Nu eu. Toti. La SSC am luat nota mica…nici nu mai stiu cat, nici nu mai stiu de ce. Important e ca l-am trecut. Eu cu Alexandra ne-am propus sa nu avem nici o restanta semestrul, si, cu ajutorul lui Dumnezeu, anul acesta. Si pana acum totul e ok. Avem note de  trecere la toate materiile. Maine, insa, e proba de foc. Examen la MM. Ho, ma, ca nu te injur de morti si nici de mama. Este vorba de multimedia, evident.Urmeaza sambata examenul la Metode de Cercetare si pe 2 februarie partialul si examenul la Tehnici de Investigatie Jurnalistica. Cu ocazia examenului voi afla si eu cum arata profa.

Inchei aici transmisia virtuala de la fata locului. Melodia zilei…hmm…ceva legat de stress. Poate Black Eyed Peas – Anxiety sau Papa Roach-Last Resort…de gustibus

Am vazut la deea pe blog ca si-a facut bilantul pe 2009 si m-am gandit ca ar fi dragut si util din partea mea sa fac acelasi lucru. O sa fac un rezumat pe blog, si o sa il scriu mai detaliat de mana, in timp ce voi sta cu o cana de ceai cald in mana. Poate maine…azi n-am timp si nici chef. Ma deprima Anul Nou. Ma deprima toate pregatirile care se fac pentru intrarea in acest an nou si ma deprima si faptul ca lumea afiseaza un zambet fals, in spatele caruia se ascund multe probleme si griji, doar pentru ca e Revelionul.

Azi dimineata m-a trezit mama. La 10 fara 10. A venit sa imi aduca doua pachete de tigari si sa deschida geamul la mine in camera, pentru ca o sufoca mirosul de tutun. Poate ca asa e…eu m-am obisnuit cu el. E un fel de coleg de camera mai transparent ca unele persoane pe care le stiu. M-am uitat pe geam si era soare. Daca nu eram invelita cu plapuma as fi putut crede ca e o zi din luna iulie, la ce peisaj se ivea in fata mea. Si dupa aia m-am gandit “asta e ultima zi din 2009″.Dar din punctul meu de vedere nu asa trebuia sa arate. Sau, cel putin, nu asta era ce imi inchipuisem eu acum 2-3 luni. Ca de obicei, mi-am facut planuri care au ajuns sa fie doar niste inchipuiri dragute. As fi vrut sa fie anumite persoane langa mine de revelion, dar nu vor fi, pentru ca “asa e in tenis”. In schimb, vor fi unele persoane cu care nu m-as fi inchipuit mergand la 20 de metri una de cealalta pe strada, daramite sa ciocneasca un pahar de sampanie la 12 noaptea, primul 12 noaptea din 2010 si ultimul din 2009. Dar asta e, life is full of surprises, as they say.Mi-e dor de vama. Oare cum o fi vama de revelion? Ce mult mi-ar placea sa fiu acolo, sau ea aici…oricum, lasand plangerea de mila la o parte, sa incepem bilantul:

2009 pentru mine a fost ca oricare alt an in mare. In mic, s-au petrecut cateva evenimente pe care nu cred ca le voi uita ceva timp de acum incolo. Primul din ele este ca am fost pentru prima data in vama. Si atmosfera din vama nu se poate asemana cu nici o alta atmosfera, pentru ca asta ar fi pangarire sau blasfemie. O sa tin mereu minte cortul plin de bagaje si o sa ii tin mereu minte pe prietenii nostri din Targul Mures care voiau niste foite. E mult de povestit despre cele 5 zile petrecute acolo, dar vreau sa tin pentru mine povestile. Pentru mine si pentru persoanele cu care am fost acolo. Si pentru alte cateva persoane dragi mie.

In 2009 am scapat de toate leprele care se numeau “prietenii mei” si i-am pastrat doar pe cei la care tin cu adevarat si care tin cu adevarat la mine. Pacat…mare pacat ca una din persoanele din ultima categorie a renuntat, poate prea usor, la mine, dar, cum spunea si Freddie Mercury “show must go on”. Anyway, chiar nu am nevoie de ce a fost, ci voi avea nevoie mult timp de ceea ce este acum. Cu ocazia asta vreau sa le multumesc putinilor mei prieteni pentru ca ii pot numi asa.Nu are sens sa ii numesc, pentru ca ei stiu cand citesc asta ca vorbesc despre ei.

In 2009 mi-am facut primii prieteni adevarati din afara capitalei. Am ascultat povesti din Drobeta Turnu-Severin, Mangalia, dar cele mai misto sunt cele din Botosani (ce facem, Alexandru? Mai bem? ) si, in iarna asta, povesti de undeva de pe langa Suceava, acolo unde Craciunul a fost aproape cum si l-a dorit ea.Nu Suceava, ci pepusha care provine din partile alea.

In 2009 am facut o gramada de prostii. Si prin prostii nu ma refer la glume proaste, ci la prostii in adevaratul sens al cuvantului. Mi-am batut joc, la propriu, de persoanele care ma iubesc cel mai mult pe lumea asta si, acum, la final de 2009, regret din suflet asta si sper ca in 2010 sa pot remedia raul facut.

Peste cateva ore se va duce si 2009. Ce mi-am propus pentru 2010?Absolut nimic. Sau ba da…ca in anul 3 sa reocup unul din locurile bugetate si, chiar daca suna cliseic si pompos, sa fiu un om mai bun. Pentru ca stiu ca sunt o fiinta un pic cam rautacioasa, si mi-am propus sa schimb asta. Nu sa renunt de tot, pentru ca asa mi-as pierde farmecul, ci doar sa fiu un pic mai putin critica si colerica (adica sa nu mai injur toate babele din 336 ).

Aici inchei. Din nou. Se incheie si anul, se incheie si postul. Va doresc tuturor un 2010 asa cum vreti voi. Si cu asta am spus, zic eu, tot. Ultima melodie a lui 2009 recomandata de mine este “Wish you were here” pentru ca imi place si pentru ca imi este incredibil de dor de George.

Nu stiu de ce amavut la un moment dat senzatia ca mai am un post care se numeste asa, dar m-am asigurat ca e doar o senzatie. Datorita unei anume pustoaice, o pustoaica la fel ca mine, am ascultat asta-seara piesa asta. Si tot datorita ei, mi-am adus aminte cat de mult imi place si cat timp am ascultat-o. Fiind fana Lauryn Hill, si nu, nu pentru ca e negresa si are “curu’ ala smecher”, ci pentru ca e foaaarte tare femeia de la atitudine la voce, de la stil vestimentar la flow s.a.m.d. mi-am bagat in playlist fugees, ca prea mi-e dor de ei uneori.

Imagine smoking weed in the streets without cops harassin. Cam asta e primul vers din melodia asta. Si da, imi imaginez uneori, si da, ar fi dragut, si da, mi-ar placea la nebunie. Partea proasta e ca juma’ din populatia Romaniei nu intelege nimic din ce vrea “drogul” asta de la ei. Pentru ei e super distractie sa fumezi un cui si sa te duci in club sa te rupi pe minimal, e distractiv sa spargi seminte si sa tragi din j, si, mai ales, e cool sa iti iei droguri legale de la magazinele astea de rahat. M-am gandit sa fac un ghid pentru ca oamenii sa inteleaga care e duma cu drogurile legale, dar nimeni nu ar intelege asa ca ma abtin. Am de gand doar sa scriu cateva idei care sper sa ajunga la cine trebuie si sa le inteleaga cine trebuie:

1. In Jamaica exista niste oameni foarte draguti, chiar negri, chiar cu dread-uri (pentru manelistii de rand, par nespalat, viermi in cap, you know that freaky shit) care fumeaza marijuana cum fumam noi paketele de kent lung. Deci mult. Foarte mult. Si nu pentru ca vor sa fie cool, ci pentru ca asta ii ajuta sa comunice cu Dumnezeu, sa fie mai aproape de El, sa Il inteleaga si sa se inteleaga pe ei insisi. Bobitza (cunoscut si sub numele de Bob Marley) a zis o chestie care e scrisa pe mai toate pozele si care mie imi place foarte mult: “When you smoke the herb it reveals you to yourself”. Na-ti-o pe-asta si intelege-o cum stii tu mai bine.

2. Sa ne inchipuim pentru o clipa ca vine un nene d-ala dragut cu dread-uri in Romania. Si se intalneste cu tine pe strada. Si iti zice ca vrea sa il duci undeva de unde poate sa isi ia ceva de fumat…Tu, ca un cocalar ce esti, o sa il duci la “spice shop” ca sa vada ciudatul ala ce chestii tare vand baietii din colt. Problema e ca, daca nu lesina, baiatul ala negru o sa te bata…rau, cu toate ca e pacifist. Dar tu…dandu-i sa fumeze niste plante stropite cu tot felul de prostii ii profanezi religia, iti bati joc de ce a crezut el si neamul lui de la Selassie incoace. Dar asta e doar o poveste din care nimeni nu are ce invata.

3. Porcariile alea legale, chiar daca sunt ele cum sunt (adica ieftine si te ametesc pana la un punct) isi bat joc de creierii tai la modul cel mai urat. Adica se aduna toate mizeriile pe care tu le-ai inhalat in creierul tau si zic “ia-uite-l coaie p-asta…ba sa moara ma-sa, chiar nu isi da seama ca noi ii futem neuronii si porma plecam cu ei?”. Si nu. Noi nu ne dam seama. Pentru ca ne place ca ne da o alta stare decat aia normala, ca e ieftin si ca se gaseste mult mai usor. Dar nu. Trust me. E gresit. Foaaarte gresit. De curiozitate, cand va mai duceti pe la legale luati ambalaju’ acasa si dati un search pe google cu toate chestiile alea cu nume ciudate. You’ll be surprised.

As mai scrie, dar mi-e somn. Si ma asteapta un ceai cald si un film bun (Lock, stock and two smoking barrels) pe care ma chinui sa il vad de prea mult timp ca sa pot sa il refuz inca o data. Plus…e vorba de Jason Statham. Va mai recomand sa va uitati la Chaos si la Snatch!, cel de pe urma mi-a fost recomandat de o persoana tare draga mie. Asa ca va las sa va ganditi care e urmatorul film pe care il veti vedea, dar sa nu uitati ca melodia zilei se numeste If i ruled the world si e interpretata de Nas feat. Lauryn Hill. Peace!

Nu am timp (nici chef) sa scriu postul pe care ziceam ca o sa il scriu data trecuta cand am scris. Hai ca v-a placut fraza de inceput. Scriu acest post ca sa va spun ca trebuie neaparat sa ascultati de la caspa&rusko melodia girl from the codrine city enjoy!

Trezeste-te. Haide. Haideeee!! Haide am spus. Iar o sa intarzii. Iar nu poti fii punctuala. Iar si iar si iar.

Dar nu pot sa ma trezesc. Nu am de ce sa fac un efort atat de mare incat sa o iau iarasi de la capat, sa incep iar o zi, la fel ca aia de ieri si aproape la fel ca aia de maine. Sunt plictisita de cotidian. Si de ziar, dar si de rutina. Pur si simplu nu mai vreau. De fapt…nu mai pot. Vreau sa am o zi in care sa nu ma trezesc zicand “mama…azi trebuie sa fac aia, dar mai intai poate am timp si de ailalta!”. Vreau sa vina ziua in care sa deschid ochii, sa ma imbrac si sa ma duc oriunde vreau. Oriunde mi-ar placea sa fiu, dar nu am avut ocazia sau timpul necesar niciodata. Mi-ar placea sa ma duc in centru’ vechi si sa imi iau cate un briz-briz de la fiecare magazin de-acolo. Mi-ar placea sa ies pe usa si in statia de 123 sa nu mai existe mall-ul cu mizeriile din el, atat fiinte cat si incaperi si materiale, sa fie un mare gol. Ca dupa o explozie. Dupa o explozie de fite,  fond de ten, prea multe culori pe pleoape si de preturi.

Vreau sa merg si sa nu ma opresc. Sa merg ca oarba, sa nu mai existe “puradei” care sa imi ceara 5000 sau o tigara. Sa nu mai existe, in general, lume care sa imi ceara cate ceva fara sa faca nimic ca sa il merite. Sa nu mai existe zambete din politete si injuraturi pe ascuns. Sa nu mai existe glume proaste facute prost. Sa nu mai existe bagatori de seama. Sa nu ma mai intalnesc cu diferiti care sa imi zica “vai, pisi, da’ ce ti-as da-o pe la spate” si sa nu mai fiu nevoita sa le raspund “pe la spate, pe la spate…da’ cu ce?”.

Sa nu ma mai pierd in amintiri lasate de niste prietenii de care ceilalti au uitat de foarte mult timp. Sa am un creion si sa pot sa desenez fiecare persoana pe care o intalnesc asa cum as vrea eu sa fie si asa cum o vad eu. Sa nu mai am nevoie de atatia bani ca sa imi potolesc viciile. Sa am tabieturile mele pe care sa le stie toata lumea si pe care sa le respecte majoritatea prietenilor mei. Sa am intotdeauna o persoana care sa ma asculte indiferent de prostiile pe care le povestesc. Sa stiu sigur ca cineva in lumea asta imi intelege spiritul critic si mistocar si ca existe persoane cu care sa pot discuta si altceva inafara de rutina zilnica. Si ca tot vorbeam de rutina…toate astea intr-o singura zi.

Si aici ma opresc din mers.De fapt…ma opresc din scris, pentru ca nu mai are rost sa scriu ceva. Ah! Ba da. Melodia zilei. Eu zic sa va rupeti creierii un pic ascultand joker-digidesign. Eu o ascult de 2 luni zilnic, si de fiecare data am alta stare. Urmatorul post va fi despre o stare. O simpla stare de bine.Aceeasi pe care v-o doresc si voua.

Toata lumea locuieste in ghetouri. Adica, nu stiu frate in ce parte a Bronxului credeti voi ca traiti, dar nu e mai, pisi, chiar asa. Daca te imbraci in hainele lui tactu nu inseamna ca esti un fel de Tupac. Am mai scris eu despre asta si nu imi place sa ma repet, dar voiam doar sa va rog, inca o data sa renuntati la penibilitate.

Fapte diverse din ziua de  azi:

1.Am cheltuit 120 de mii pentru un taxi care m-a dus pana la universitate in 40 de minute. Macar m-am amuzat ca am ascultat radio Zu. Partea cea mai nasoala era ca eu si taximetru radeam la glume diferite. Cand zambeam eu, el citea ziarul la semafor si cand eu muream de nervi si ma uitam pe geam, el radea in hohote.

2. Am ajuns la facultate. Mi-am luat cursul de azi. Incep sa devin constiincioasa…aproape.

3. Am stat in frig IN facultate pentru ca Politehnica nu are bani sa isi plateasca facturile la Enel. Plm…in ce tara traim si ce facultate facem.

4. Am vazut-o pe Valentina mai imbracata. Bravo, mai pisoi, vezi ca se poate sa nu mai cersesti atentie?

5. Mi-am luat dunhill lung albastru. Pentru ca scurt face doar ma-sa lui Vladutz (copyright Deea)

6. M-am retardat. Din nou. Ma enerveaza ca sunt din ce in ce mai rare zilele in care n-o fac. As vrea sa nu mai existe deloc.

7. Plec. Acum…la 7:35. Ma duc sa ma plimb.

8. Am scris cel mai de cacat post de pana acum, probabil, dar macar l-am scris. Din seria “e misto, da’ nu prea”.

9. Va recomand o melodie, am scris si ieri de ea, dar trebuie sa o ascultati si voi. Se numeste Renee si e cantata de baietii pierduti de la Lost Boyz. E piesa mai oldschool, dar asa ii place fiintei care tasteaza.O numesc melodia zilei.

10. Ca sa termin ziua de azi in spiritul zilei de ieri, I’m ready to go right now…

Tot Green Light ascult, asa ca melodia nu se schimba momentan. Mai dureaza pana ma satur de ea

Nu stiu de ce ma tot gandesc ca ar trebui sa scriu mai mult din moment ce m-am gandit deja ca vreau sa merg pe drumul scrisului. Nu imi mai place nici publicitatea, iar de relatii publice nici nu are sens sa vorbim. De fapt, poate chiar mi-ar fi placut daca as fi avut un profesor care sa fie in stare sa imi explice  ceva legat de ele inafara de lobby si ca un anume Gruning a facut ceva la un moment dat. Dar nu e un post despre frustari proprii sau frustari ale unora sau altora. E pur si simplu un post care e aici din cauza ca nu am ce face si din cauza ca doar am senzatia ca m-a lovit inspiratia. Dar m-a lovit atat de tare in cap incat mi-a provocat amnezie, deci nu mai stiu despre ce voiam sa scriu la inceput. O sa continui asa…vorbind de ce imi mai aduc aminte ca am in cap. Ca de exemplu, ma intrebam zilele astea de ce m-am plictisit de toata muzica din calculator.

Poate ca am prostul obicei ca atunci cand descopar o melodie care imi place o ascult pe repeat pana nu mai suport sa o aud. Acum am o fixatie pe Lost Boyz – Renee, Chino xl- Creep si melodia pe care o ascult de 3 ore, sus numita Green Light. Mi s-a intamplat recent sa ma satur de heartless de la Kanye. Singura chestie de care nu m-am saturat e alarma de la telefon care ma trezeste de dimineata, si anume soundtrack-ul de la Seinfeld(sunt o copila cu  imaginatie si o folosesc pe unde apuc). Mi-am dat seama acum ca daca as asculta manele nu as mai avea timp sa ma plictisesc de unele melodii, pentru ca mereu mai scoate Adi ala Mic una d-aia de ti se  rupe inima in 4,si daca nu scoate el, se gaseste unu’ care s-o faca. Asta e, ba baieti…daca noi ascultam muzica de dubiosi si de satanisti (poate unora nu le vine sa creada, dar in liceu am avut un prieten extraordinar care mi-a dat sa mananc metal pe paine si din cauza asta stiu si atata muzica si tot din cauza asta am si aparat, probabil).

Mi-e somn. Mi-e incredibil de somn. Acum sunt pe mess si incerc sa ii explic unui tip diferenta intre cocaina si ecstasy. De ce as face eu treaba asta? De ce as porni eu asa o discutie…Adica…in fine, nu am pornit-o eu, dar nu inteleg de ce trebuie sa port discutia asta idioata. Oricum nu o sa ajunga nicaieri. Mai bine vorbeam despre geanta mea verde care e patata si pe care nu mai pot sa o iau acum. Nu ca sunt un fashion victim sau ceva, da’ imi placea mult si era si usor de carat. Uite cum am dat-o, frate. Unde s-a ajuns de la faptul ca eu ma plictisesc de unele piese…Cred ca ar fi cazul sa inchei si postul si ziua si sa dorm. Maine ma duc la curs. Nu stiu ce curs am, dar ma duc. Presupun ca am de recuperat si un loc la buget, pentru ca sunt o PROASTA si am lasat desteptii sa intre la buget. Nu bat nici un apropos la nimeni, nu va haosati, doar ca exact asta mi-a zis un tip. Ne auzim maine cand anunt melodia zilei.Aveti multe de invatat, dragii mosului

Melodia zilei: John Legend feat. Andre 3000 – Green light

Ma gandeam aseara in tramvai la o chestie pe care am auzit-o intr-un  film care  zicea ca orice femeie trebuie sa aiba o umbra de mister ca sa fie femeie. Eu nu sunt, frate misterioasa. Nu apar din colturi cand nu te astepti si nici nu imi pun parpalace de ploaie ca sa imi ascund fata. Celor care deja au apasat pe butonul de comment ca sa imi spuna cat de proasta sunt ca nu la asta se refera zicala de mai sus, dati-va foc. Stiam si eu. Era o ironie fina sau proasta, depinde din ce punct de vedere privesti.

Revenind la partea cu misterul…eu sunt misterioasa doar prin faptul ca am grupul meu mic de oameni cu care imi place sa imi petrec majoritatea timpului si nu imi fac prieteni d-aia de suprafata ca sa fiu si eu populara sau ca sa apuc sa ii sug macar o data pula tipului ala dragut care sta in randul 2 la  cursuri, asa cum probabil fac unele dintre voi. Valentinaaaa…fii pe faza ca de tine vorbesc.

Sunt misterioasa prin faptul ca injur ca la usa cortului cand sunt nervoasa si ca nu ma intereseaza asta pentru ca pot sa ii demonstrez oricui la orice ora ca sunt in stare sa vorbesc cat se poate de elevat, dar si cat se poate de dezgustator.Asta depinde doar de persoana cu care discut.

Sunt misterioasa si prin faptul ca am o fata de pustoaica de 16 ani nemachiata, dar o minte mult mai matura decat a proastelor care la 22 de ani termina Romano-Americana pentru ca la alta facultate nu au putut sa intre si si-au dat seama ca sunt niste taraturi. Dar misterul asta sa stiti, dragi tovarasi si pretini, ca poate fi elucidat. Nu e nevoie sa il chemati pe Sherlock Holmes ca sa va dati seama ce e in capul meu.

Pur si simplu intrebati-ma si va voi spune ca ma cheama Miriam, prietenii imi spun Miri, dar numai prietenii. Ca imi place argintul si bratarile din plastic(alea de bun gust). Ca am niste colegi si totodata prieteni retardati, dar caeforere nu lasa sa treaca o  zi fara sa faca o caterinca, sa imi dea juma de sandwich sau sa imi plateasca un pahar  de unica  folosita umplut cu cafea. Ca nu am cupidoni, pentru ca eu sunt in stare sa imi creez o relatie singura si nu am nevoie de proaste care sa se duca la diferiti baieti: “uite…lu’ fata aia ii place de tine.” . Ca nu imi plac curvele fara simt estetic, dar mai ales fara bun simt. Ca imi place versul lui cheloo ” toate f emeile se cred neveste pentru c-au stat o noapte dedesubt si doua peste” pentru ca i se potriveste unei proaste despre care am mai scris si despre care o sa mai scriu pentru ca e blogul meu si scriu despre ce si cat vrea organul meu erect. Iti voi spune ca nu sunt materialista si ca nu ma interesezi daca esti imbracat bine si conduci o masina “smechera”, dar esti prost de puti. O sa iti mai spun ca nu ma intereseaza de nimeni si nimic, pentru ca mi s-a luat sa ma intereseze. Dar ma intereseaza de cei pe care ii intereseaza de mine. O sa iti mai spun si ca am o inima mare, dar in care intra foarte putine persoane. Vei afla ca sufar foarte tare de mine, dar nu pentru ca stiu sa imi aranjez slobozul pe buze sau culorile pe ochi, ci pentru ca sunt inteligenta si sunt foarte mandra de mine. Am foarte putini prieteni, dar nici nu am nevoie de mai multi. Iti mai spun si ca acum inchei acest post multumindu-i lui vladut pentru sandwichurile cu sunca, ardei gras si cascaval, lui tractor pentru faptul ca face misto de mine si ca ma lasa sa fac misto de  el, laurei si lui vlad pentru ca au stiut ce sa faca si cand sa faca, Alexandrei pentru ca este cea mai tare si lui Stefan pentru ca exista. Vreau sa ii multumesc si Andrei pentru ca este o tarfa si ca ma uimeste pe zi ce trece mai mult in ceea ce priveste penibilitatea.

Am furat doua lepse.Una de pe forumul facultatii mele si una de la bunul prieten zeffy. Here it goes:

Sunt Miriam si nu am mai baut de 2 ani.

Aş vrea sa vorbesc mai des cu oameni destepti.

Păstrez la gat un medalion pe care l-am primit de Martisor in 2003

Mi-aş dori sa pot sa citesc ganduri

Nu-mi place ca timpul trece prea repede cand te distrezi

Mă tem sa fiu singura

Aud tot felul de barfe care sincer nu ma intereseaza

Îmi pare rău pentru o greseala facuta acum multi ani

Îmi place sa visez cu ochii deschisi

Nu sunt plastica

Cânt cand sunt vesela si ascult o melodie care imi place

Niciodată nu mi-a placut matematica

Rar schimb tigarile

Plâng cand simt ca nu mai pot

Stare de confuzie cand am o gramada de chestii de facut

Am nevoie de prietenii mei vechi

Ar trebui sa invat mai mult

Aş putea sa stau tot sezonul estival la mare.

Si a doua leapsa care se numeste “daca ai fi…ce ai fi?”

O lună a anului: iulie

O zi a săptămânii: vineri

O parte a zilei: seara

Un animal marin: calut de mare

O direcţie: cum intri, pe stanga

O virtute: istetimea

O personalitate istorică: Kant

O planetă: Mercur

Un lichid: Coca-Cola cu o felie de lamaie

O piatră: stabilopod

O pasăre: paun

O plantă: marijuana

Un tip de vreme: ploaie de vara
Un instrument muzical: trompeta (doar pentru ca vbesc tare)

O emoţie: primul sarut

Un sunet: DA

Un element: aluminiu

Un cântec: Jason Mraz “i’m yours”

Un film: How High

Un serial: Gossip Girl (asta ca ii place lui Andy)

O carte: Elevul Dima dintr-a 7a

Un fel de mancare: as fi un fel de mancare, nu chiar mancare
Un Oraş: Oradea

Un gust: dulce-amarui

O culoare: verde

Un material: bumbac (sunt pufoasa )

Un cuvânt: acum

O parte a corpului: gura

O expresie a feţei: zambet

O materie la şcoală: dirigentie

Un personaj din desene animate: Marge

O formă: cerc

Un număr: 7
O maşină: Beetle

O haină: palton

Imi fumez ultima tigara din pachet si numesc asta o zi incheiata.Dar poate e una de-abia inceputa.Nu stiu despre ce vreau sa scriu sau daca vreau sa scriu.Poate trebuie sa scriu, dar nu cred ca nu poate astepta pana maine.In fond, de ce sa scriu?Ca sa nu citesc.Se zice ca inspiratia vine la primul fum.Sau era al doilea?Sau era al treilea?Sau era la sfarsitul tigarii?Sau era la aprinderea urmatoarei?Sau poate nu fumez ce trebuie.Poate in loc de pall mall rosu mai bine imi luam un pachet de lucky.Macar pentru gust, daca nu pentru inspiratie.Sau macar poate pentru expiratie.Oricum mai bine le las ca am auzit ca pot sa fac cancer de la ele.Dar omul are o singura viata si pe-aia trebuie sa si-o traiasca.Nu pe-a altora cum fac multe persoane pe care le stiu.De fapt, nu le stiu decat prin faptul ca stiu cum arata, pentru ca sufletul si caracterul lor nu m-au interesat niciodata.Nu am avut niciodata rabdarea necesara pentru a descoperi un om.Columb a avut multa rabdare insa.Admirabil de multa.Asta pentru ca a descoperit atatia oameni care nici macar nu vorbeau aceeasi limba ca si el.Si apropos de limba, sa stiti ca mie nu imi place reclama aia la cola zero.zero idei de incheiat post-ul asta.